Resita: Partea Nevazuta

Tot ce se poate dezbate de catre 2 vechi prieteni care au uneori pareri foarte diferite

Resita: Partea Nevazuta Resita Blog

Punct si de la capat sau viata de haita

Scris de la August 9th, 2011 · 4 Comments · De-ale vietii

poza facuta cu 1 zi inainte de accident

Salut, a trecut ceva vreme de cand am scris ceva…acum este ora 2:30 si nu prea am somn desi dimineata la 9 voi fi la lucru, dupa ce m-am tot invartit in pat si am decis ca nu prea are sens am decis sa scriu un ceva aici, ceva ce vream sa scriu de cateva zile…un avertisment, este destul de lung articolul…

Dupa cum zice si titlul este vorba de “viata de haita”, cand spun asta ma refer la a trai cu un caine(sau mai multi) in casa, probabil putini dintre cei care citeau acest blog stiu despre moartea lui Terry, catelul despre care am scris acum ceva vreme…catelul care mi-a fost alaturi timp de 4 luni minunate si m-a facut fericit in fiecare zi.

Terry si Bully la ~4 luni

Terry si un osulet de vita

Ii placea foarte mult sa doarma, cat mai aproape de mine, cu capul pe perina si preferabil acoperit(iarna)

Terry a incetat din viata la varsta de 7 luni jumate, dupa ce a fost lovit de o masina in spatele blocului ce i-a fracturat femurul de la piciorul dreapta-spate…dupa decizia proasta de a il duce si a il opera in aceeasi zi luata impreuna cu veterinarul din Resita l-am dus la Timisoara la cabinetul unui veterinar recomandat de cel de aici si de inca o persoana apropiata…desi instinctul imi spunea ca nu este bine sa il opereze asa repede am ascultat de veterinar fara sa mai cer o a doua opinie(lucru care nu-mi sta deloc in caracter…), ulterior discutand cu alt veterinar ce mi-a confirmat faptul ca nici macar un om nu rezista prea usor la atatea socuri consecutive(lovitura puternica, fractura, dureri, coma indusa – anestezie, dureri post-operatorii) mai ales un caine si mai ales un caine foarte tanar, un pui…trecand peste asta, sa revin la intamplare initiala si decursul evenimentelor.

Terry se juca impreuna cu un catel al unei vecine in spatele blocului pe un petec de iarba din parcarea blocului, eu trebaluiam pe partea opusa a aleei in portbagaj dupa diverse iar catelul prietenei de atunci(tot un bulldog francez) era in apropierea mea…am auzit masina, am observat ca merge cam tare pentru o zona de genul si mi-am strigat cainele “stai”, el fiind relativ dresat stia si s-a pus jos sa astepte iar eu m-am aplecat sa tin catelul prietenei pentru ca nu prea asculta…probabil Terry a crezut ca ma aplec sa-l chem la mine si a sarit de pe bordura sa vina catre mine iar imbecilu` l-a lovit cu partea stanga a barei din fata, nu cred ca l-a vazut si oricum nu cred ca il plrea interesa…mentionez ca in spatele blocului se joaca foarte multi copii deci la fel de usor ar fi putut sa fie un copil, de aceea cred ca aici ar fi normal sa se circule sub 30km/h nu peste 50km/h…era undeva in jur de ora 2 jumatte, trebuia sa merg la lucru dupa-masa, am sunat si am anuntat ca nu voi ajunge si am plecat la timisoara pentru a il opera, cu ochii in lacrimi si inima cat un purice am ajuns dupa cateva ore, dupa radiografie si anestezie a inceput operatia….doctorul a spus ca dureaza 1 ora-1 ora jumate, am plecat sa ne plimbam un pic si ne-am intors dupa o ora si ceva sa vedem in ce stare e…inca lucra, dupa ceva vreme am intrat iar in cabinet si l-am vazut pe doctor plin de sange pe halat si cu o expresie destul de speriata pe fata spunandu-mi “era sa il pierdem” moment in care mi s-au inmuiat picioarele…am iesit din nou si ne-a chemat dupa inca o ora, am platit si l-am luat sa plecam spre casa, drumul spre casa a fost ingrozitor…desi doctorul spusese ca isi va reveni fara probleme, nu iti e totuna sa-l auzi plangand si suferind de dureri…am facut aproape 4 ore un drum de 100km pentru ca a trebuit sa opresc de cateva ori pentru a iesi din masina sa respir si sa-mi sterg lacrimile….ajuns acasa intr-un final l-am asezat pe o perina mare pe jos si am pus 2 pet-pads pentru a ca ma asteptam sa sangereze/vomite/urineze…la scurt timp am vazut ca incerca sa vomite si a trebuit sa il tin cu capul in jos pentru ca sa reuseasca…apoi l-am pus la loc si incet incet observam cu incepe sa incerce a se ridica, cel putin capul…la un mom dat am mers in bucatarie ca sa fumeze prietena si m-am intors la el sa vad cum e…era foarte linistit…am plecat in bucatarie si m-am intors inapoi si am vazut ca e un pic cam prea linistit…m-am apropiat si l-am atins, nu am simtit nici un fel de miscare…am incercat sa-i fac respiratie artificiala…l-am strans usor de piept dar fara rezultat…am sunat toti veterinarii posibili, nu a raspuns niciunul fiind ora 2 si…intr-un final a raspuns un veterinar local care mi-a spus ca daca nu mai respira/nu ii bate inima…nu are ce sa mai faca…

Evident au urmat momente de durere ce nu poate fi descrisa, atacuri de panica, plans cu suspin intens si de multe ori nu puteam respira, nu doresc nimanui sa simta asa ceva!

Dupa o saptamana in care am fost sustinut moral de prietena mea, afectiunea ei, a catelului ei care se vedea clar ca e si el afectat si cateva calmante luate am inceput sa ma pun pe picioare si am spus…nu imi voi lua alt caine…au trecut cateva saptamani si faptul ca nu auzeam labute pe podea, patul gol si lipsa lui au inceput sa ma darame…la o vizita la veterinar cu Bully (catelul prieteni) am aflat de o catea ce fatase cam cu ceva vreme in urma si ca proprietarul avea pui de bulldog francez de vanzare…

Am luat legatura cu vanzatorul si initial am zis ca vreau sa`i vad, era 1 mascul gri, 2 femele negre si 1 femela alba cu pete, eu vrand masculul…am aflat ulterior ca acela l-ar lua proprietarul tatalui cainilor, dreptul de monta

^masculul^

…asa ca am inceput sa ma gandesc daca vreau o catelusa…si am tot studiat avantaje/dezavantaje….m-am uitat din nou la poze si am zis ca voi merge pentru a vedea catelusa alba cu pete, fiind destul de decis ca o voi lua pe ea…atunci proprietarul imi spune ca de fapt aceea este promisa proprietarului tatalui…deci am revenit la ideea de a lua masculul oarecum fortat, avand in vedere ca ma pornisem serior catre femela, am decis ca vreau sa vad si tatal cateilor, si am luat legatura cu fata ce’l detine(femeia…ma rog, tinerica), l-am vazut si am discutat cu ea, afland ca vrea sa o vanda…asa ca i-am spus ca o voi lua eu de la ea.A trecut vremea si undeva la varsta de 6 saptamani(desi eu vream sa o mai tina o saptamana…) m-am trezit cu telefon de la ea ca sa merg sa o iau pe Mara, micutul ghem alb si plangacios…

Mara in tarc, la 8 dimineata in prima zi cand am adus-o

De cand am luat-o m-am simtit oarecum bipolar, ciudat…simteam ca il tradez cumva pe Terry, simteam ca m-am grabit, ca trebuia sa mai astept si mi-era frica pentru ca nu credeam ca o voi iubi la fel de mult…am trecut din nou prin perioada care mie nu imi place deloc la catel si anume…dintii de pui si urinatul peste tot…asteptatul pana la ultimele vaccinuri pentru a o scoate afara fara frica si lipsa de disciplina…

cu jucaria in pat, moaca de animal de plus

o pozitie tipica de multe ori pentru bulldog francez, fata ii apartine ei totusi

pe semenic dupa o urcare

la o baita mica in lacul Valiug

Poza facuta aproape din greseala…parca se ruga pentru un os, se uita la blitzul ce-l tineam in mana stanga

poza facuta intr-o noaptea in parcul de caini

Cand am luat-o avea 1.5kg..cu stomacul plin, o tineam in palma si avea piciorusele atarnate pe langa mana mea, acum are aproximativ 7 kg si mi-ar amorti mana daca as tine-o in mana intinsa, evidemt are alimentatia similara cu Terry – CARNE, structura ei este totusi diferita (ori genele ori faptul ca e femela), frumoasa totusi, este destul de disciplinata, are accidente foarte rare – dimineata daca nu o scot imediat (dupa cum se zice, nu e vina ei…e vina mea pentru ca nu o scot la timp afara), e jucausa si sociabila….si mai nou am inceput sa iesim cu rolele, am observat ca ii place sa traga (cand o plimb nu ii dau voie sa traga sau sa mearga in alta pozitie decat in spatele meu sau in drept cu mine, niciodata in fata – voi scrie si despre asta pe blogul meu) si ajunge acasa relativ obosita, se intinde ca broasca si doarme, desi acum seara mi-a facut surpriza de a continua sa se joace cu chitzaitoarele pe jos…

dupa o tura mica in oras cu rolele

Cei care au crescut caine in apartaent (si nu ma refer la gen cainele familiei pe care il scoate mama afara si tu doar te joci cu el din cand in cand ci la acordat mult timp…la fel ca si cum ar fi un copil) inteleg si stiu despre ce vorbesc, eu nu vad viata mea fara un catel in casa (la anu cand va face prima tura de pui vor fi 2 catei deoarece m-am decis ca voi pastra 1)

Atat deocamdata, ca si cum nu ar fi suficient :) ) mai multe voi scrie in curand pe blogul meu despre cresterea cainelui, eventual dresaj si cine stie poate chiar voi incerca sa ajut si pe altii, acum avand norocul de a intelege mult mai bine comportamentul cainilor…multumesc pentru timpul acordat.

Numai bine!

Tags: ·····

4 Comments so far ↓

  • cs 89 MAX

    sa stii ca m-a impresionat ce ai scris despre Terry si sa stii ca te inteleg perfect…am fost devastata cand s-a dus Maxu meu… dar sper sa ia mai mult noroc cu noul bundle of joy. Eu nu imi mai iau caine never ever….e mult prea dureros cand imbatraneste, se imbolnasteste si dupa se duce…. nu as mai putea sa trec prin ce am trecut. Te pup si take care de Mara :)

  • Giani

    nu e buton de “Like” .. deci Like :) )

  • Carolina

    :) Mara e o scumpa :X

  • Clienti Neseriosi

    ce tari sunt cateii astia!

Leave a Comment