Resita: Partea Nevazuta

      Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea
irevocabila de a demisiona oficial din functia de
adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza
detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa
preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate
drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva,
dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada
unde  locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si
importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul
lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie,
fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul
viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt
mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un
pahar de  limonada in mana si cu ochii la norii pufosi
care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire  de ce
adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand
viata era simpla. Atunci cand tot ce  stiam se rezuma
la cele sapte culori, cinci  poezii, zece cifre si
vocea mamei care ma chema la masa cand  imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de
putine lucruri stiam, pentru ca nici nu  stiam cat de
putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea
asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul
unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu
cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si
imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi
trebuit: razboaie  si purificarii etnice, copii
abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri
in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni
de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti
fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame
denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor
animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor  de
ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia
ca moartea  este un  concept de poveste, ca doar
imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor
tineri, casatoriti cu printese castigate in urma
ultimei  zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se
putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in
echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam
fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti
copiii citeau carti folositoare, cand muzica era
neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si
emisiuni de  familie, fara sex explicit si violenta
implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii
echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele
sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca
toata lumea  din jur este fericita deoarece eu eram
fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau
atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile
catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului
Cristi  si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba
injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele
gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de
ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze,
apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari  pentru
masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de
proprietate, credit-carduri, iarba netaiata,
computerul virusat si  faptul ca masina a inceput sa
vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura
atunci cand o sa fiu  intrebat: “Ce-o sa te faci cand
o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu
COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar  trebui sa
dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata
cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de
avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace
nici la biserica, gata cu hernia de disc, par
grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si
dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de
ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea
vorbelor, o lume a
cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a
viselor implinite,
a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului
dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate ….
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si
ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!